ce ziceti?canta bine?

♥ Craciunul ♥

Pentru mine CRACIUNUL este cea mai frumoasa sarbatoare,fiindca simt atat de multa sensibilitate in jurul meu,atatea sperante si iluzii,iubire,iertare si impacare incat ma topesc toata de fericire,

astfel m-am gandit sa va spun o poveste in ceea ce'l priveste pe ...cine credeti?.chiar pe : "Mos CRACIUN",dar nu numai ! Povestea este si despre "CRACIUNITA".

Intr'o zi de iarna,pe cand afara nu era pic de zapada,a inceput un viscol atat de puternic,incat, ingheta tot ce atingea.S-a facut seara , iar intr'o casuta doi batranei isi plangeau de mila unul altuia ca nu pot iesi afara sa se joace in zapada,pentru ca e mult prea frig."Dar eu in gandul meu, : cum sa se mai joace cand ei nu mai sunt nici macar in floarea varstei?".In casutele de prin prejur,vedeam cum familiile infloreau cand isi vedeau copii zambind si jucandu'se pe covorul imblanit.Atunci am inteles ca nu trebuie sa ai o varsta pentru a te putea juca,trebuie doar sa vrei...S-a facut dimineata,soarele a aparut pe cer,iar batraneii au iesit la joaca.Spre seara au intrat in casa ,au facut focul si s-au asezat pe covorul moale din fata semineului depanand amintiri.Au adormit imbratisati.Era primul lor craciun impreuna,si ,desi erau batrani, inca, se mai iubeau.S'a facut noapte,iar o sclipire a pornit de la picioarele batraneilor,pana la capshorul lor.Parea un fel de magie,defapt chiar era,iar atunci batranelul s'a transformat in "MOS CRACIUN" , iar batranica in "CRACIUNITA".S'au trezit si au vazut in ce erau imbracati ,cum erau inconjurati de reni si foarte multe cadouri,si'au dat seama ce trebuiau sa faca.Si'au facut treaba cat mai bine,astfel au ramas impreuna si chiar si acum vin de craciun sa umple sufletele oamenilor de bucurie.

SFARSIT

Ganduri

Poate va duce si pe voi cateodata gandul la copilarie...prima iubire,prima lacrima,prima prostie,primul zambet,primul fluturas in stomacel,primul sarut,prima mangaiere,prima veste rea,prima veste buna,prima bucurie,prima cearta,primul cadou,prima rusine,prima nesimtire,prima obraznicie,prima catastrofa,prima jignire,prima injuratura...etc.
♥
wow...si ma gandeam cum au trecut anii...iar acum ma gandesc cat de mult m-am schimbat si imi imaginez ca probabil va veni si mai mult rau,dar ca va fi si bine.☺

DUMNEZEU

mie mi se intampla de multe ori sa cred ca sunt cea mai urata,ca am prea multe defecte,ca pur si simplu nu am nimic bun.Nu era adevarat,pentru ca nu am cum sa fiu urata,pentru ca nimeni nu e urat/a ,pentru ca toti suntem frumosi/oase ,iar DUMNEZEU nu merita cuvintele "sunt mult prea urat/a" , "n'am nicio calitate" , "n'am niciun talent" etc...DUMNEZEU e in noi,face parte din noi,ne umple sufletele de bucurie si ne ajuta.

Probabil multora dintre voi vi se pare...nu stiu rusine ,adica vi'ar fi rusine sa vorbiti despre dumnezeu,credinta- pentru ca poate vi se pare ca dumnezeu nu mai conteaza asa mult sau pentru ca nu prea auziti foarte multi oameni vorbind de el . dar dumnezeu exista,iar el ne'a facut , ne'a ajutat sa trecem peste multe incercari pe care tot el ni le'a pus in cale pentru a vedea daca noi credem in el si multe altele.

DUMNEZEU e
bun
drept
intelept
protector
atent
extraordinar

Sa stiti ca si eu ma intrebam mai demult: "de ce ne'a facut dumnezeu?"...ca apoi sa gasesc : niciun raspuns destul de bun.

ma gandesc ca probabil a facut PAMANTUL pentru ca NOI sa intelegem ce e VIATA si mai ales sa facem DIFERENTA DINTRE BINE SI RAU.

din pacate si raul exista,iar pe noi dumnezeu ne'a lasat sa alegem,iar din pacate de cele mai multe ori alegem gresit,alegem rau,ca apoi sa ne dam seama ca nu am ales ce trebuia si sa ne intoarcem inapoi la EL,la DUMNEZEU pentru ca el ne iarta,daca noua chiar ne pare rau.

nu stiu foarte multe despre dumnezeu,dar am scris ceva din cate stiu eu si cate putin din ce am invatat eu pe parcursul celor 14 ani de viata pe care ii am.☺

CREDINTA IN DUMNEZEU ♥

Iubire

nu stiu cum e pentru voi,dar eu apreciez dragostea cu adevarat!adica :
-nu ma bag intr'o relatie doar pentru ca nu am ce sa fac
-nu mint pe cineva ca il/o iubesc ,ca apoi sa'l ranesc
-nu-mi bat joc de sentimentele celorlalti
-cand gresesc intr'o relatie,ma simt rau...etc
 ok,poate ca pentru unii dintre voi nici nu conteaza iubirea,probabil ati avut parte de o dezamagire profunda care v'a marcat

Doar un copil

exista lucruri care mi'as dori sa se intample,lucruri pe care as fi vrut sa le fac ,lucruri pe care nu le'am facut iar acum regret.exista lacrimi care au alunecat pe obrazul meu fara nicio vina,lacrimi pline de ura,lacrimi pline de durere si lacrimi poate chiar fara rost.au existat oameni cu nishte caractere mult prea dure pentru un copil,vorbe aruncate'n vant,copilarie ce nu a existat niciodata ! lumi mult prea diferite,o mama care nu m'a alintat pe cand eram copil.mult prea multa durere care inca persista dar nu iasa la iveala...eu... sincer ! nu am prea multi prieteni...dar prietenii pe care'i am sunt adevaratzi si'as face multe sacrificii pentru ei,ca lor sa le fie bine,desi stiu ca ei nu au cu ce sa ma ajute pentru ca sunt mult prea inchisa in mine.dar ma simt bine impreuna cu ei.ii iubesk!

am invatat multe de la viatza si am trecut prin multe chestii care m'au durut enorm...m'au ranit fiinte iubite care nu as fi crezut ca o pot face...!am avut multe sentimente contradictorii ,dar am pornit cu iubirea si am ajuns tot la iubire! inca am un gol in suflet pe care sper sa'l ocupe cineva...candva!

Povestea mea

m'am nascut pe datat de 21.11.1997 intr'o dimineata la ora 8:00...ok. povestea mea e foarte lunga,asadar voi incerca sa fac un rezumat ☺sau ceva mai scurt decat un rezumat. pana la varsta de 4 - 5 ani eram un copil plin de iluzii,sperante,dorinte,idealuri,vise si toate cele,pana cand intr'o zi la gradinitza,au venit 2 profesoare de gimnastica artistica.una mai in varsta ,iar alta mai tanara.au luat cateva fete,iar eu eram curioasa sa vad de ce au venit.s'au uitat la corpul nostru  si ne-au chemat al sala de gimnastica.am ajuns acasa si m-am rugat de tata foarte mult sa ma lase sa merg si ma rugam si ma rugam pana cand a spus : DA.eram atat de fericita.am inceput sa fac gimnastica de performanta,mergeam in cantonamente vara si iarna si era destul de greu pentru un copil sa faca exerciti atat de grele . cand mergeam la sala si nu faceam ceva bine aveam de-a face cu palmele doamnei profesoare "colac luiza" care m-a si selectionat la gimnastica.cateva zile eram plina de vanatai sau urme ale palmelor sale.nu va ganditi ca am trecut foarte repede peste toate acestea,ci dimpotriva am trecut cu greu,am trecut peste toate singura.am facut gimnastica aprox.10 ani.acum am 14 ani.ma mandresc ca am facut acest sport superb ,dar atat de dificil ,ca am castigat medalii ( 20 de medalii ). m-am lasat din cauza problemelor de sanatate ,astfel am ajuns sa ma ingras si totul s'a destramat.

aici sunt eu la varsta de 8 ani ...cred...la un concurs  de la deva

....................................................................................................................................................................acum totul e bine.e chiar foarte bine si ma bucur ca am o experienta extraordinara as spune eu si ca am prieteni foarte buni chiar daca sunt putini.♥

ok...aceasta e o poza cu palma mea rupta...pe cand era in timpul vindecarii, (poza e facuta dupa cateva zile ,dupa ce s-a rupt ).n'am facut poza imediat ce s-a rupt pentru ca n-am vrut sa vi se faca rau ☺ [mana mea era plina de sange]
dupa cum vedeti nu mi-a fost usor deloc.


gimnastica presupune sacrificii...foarte moolte...:(...EXPERIENTA e cuvantul pe care mi l'am
intiparit in minte,in viatza!♥